MARSHAL ANTONESCU RUDAR IDENTITY CARD, ROMA IDENTITY CARD. Deportation of Gypsies to Bug because they were the Scythians SIGINOI of Herodotus.Rewriting the history of non-Roma Rudar as DACI BESSI. (2024)

BULETIN DE RUDAR, BULETIN DE ȚIGAN. Deportarea țiganilor la Bug pentru că erau sciții SIGINOI ai lui Herodot, ȚUNDRA ROMILOR JUKLORE/ZLĂTARI, și rescrierea istoriei rudarilor ne-romi ca DACI BESSI

Ion Chelcea, the author of the book Țiganii din România, which was the book - plan for the deportation of the Roma to Bug, reasons from the introduction of his book, edited by the Publishing House of the Central Institute of Statistics Bucharest, 1944, that the Roma must be deported to Bug because the researcher Bataillard he connected their name with the name of the Scythians SIGGINES, mentioned by Herodotus. But Mr. Ion Chelcea, himself a Rudar, judging by his name, which means "basket of sticks" in the language of the Rudars from Hungary, although he clearly says that the Rudars are not Roma, he invents them as Roma, then as descendants of the Dacians, in ordeer to escapes the Rudars/Boyash from deportations to Bug. Here are the words of Ion Chelcea, with which he begins his work, which was started with the words, obviously of the Government: "The present work represents the results of some research done within the Office of Studies of the Institute. Opinions and interpretations represent the author's point of view."

Ion Chelcea, scriitorul cărții Țiganii din România, care a fost cartea – plan de deportarea a romilor la Bug, motivează încă din introducerea cărții sale, editată de Editura Institutului Central de Statistică București, 1944, că romii trebuie deportați la Bug pentru că cercetătorul Bataillard le lega numele de numele sciților SIGGINES, menționați de Herodot. Dar, domnul Ion Chelcea, el însuși rudar, judecând după numele său, care însemnă ”coș de nuiele” în graiul rudarilor din Ungaria, deși spune clar că rudarii nu sunt romi, îi inventează el ca romi, apoi ca urmași ai dacilor, să îi scape de deportările la Bug. Iată cuvintele lui Ion Chelcea, cu care își începe lucrarea, care era începută cu cuvintele, evident al Guvernului: ”Lucrarea de față reprezintă rezultatele unor cercetări făcute în cadrul Oficiului de Studii al Institutului. Opiniile și interpetările reprezintă punctul de vedere al autorului.”

"Reopening the discussion, we remain at the same conclusion that Paul Bataillard stopped at - 50 years ago, when he stated that..." Immediately, on the next page, page 6, Chelcea says that the Rudari are not Roma:

”Redeschizându-se discuția, rămânem la aceeași constatare la care se oprise – acum 50 de ani – Paul Bataillard, când afirma că…”

Imediat, la pagina următoare, pagina 6, Chelcea spune că totuși rudarii nu sunt romi:

Aurel Boia is an example of the confusion between the categories of Gypsies. From the beginning, the two categories of Gypsies from Sanț, village Gypsies and Rudars, are by their settlement and their way of being, at some distance from each other. Only those who are not forewarned seek to consider them one." //Aurel Boia este un exemplu în ce privește confuzia ce se face între categoriile de Țigani. Din capul locului, cele două categorii de Țigani din Sanț, de sat și rudari, sunt prin așezare și felul lor de a fi, la o oarecare distanță unii de alții. Numai cine nu e prevenit caută să-i considere una.”

On page 12, Ion Chelcea says: "Now, if we were to ignore their Indian origin and if we were to stick to what Batailard admitted, the truth would be simpler, but less grounded. Because the Iliad and the Odyssey speak of a people, "gens" - barbarian - who worship Vulcan as a god. The people in question had that favorite occupation, blacksmithing. A historian prior to Herodotus, Hellanicus of Lesbos, quoted by Vivieni of St. Martin, in a memoir of his, says positively that the Gypsies are Thracians. Naturally, then the origin of the Rudaris would no longer seem like a mystery to us. Therefore, based on other testimonies of this kind, P. Bataillard was looking for the origin of the Gypsies not in India, as was actually shown, but in Caucaz, Asia Minor and Thrace. But then the following question follows you: how come they appear so late in the documents of the time, when they should have fallen into the orbit of the more or less known world of antiquity? Especially if we take as a starting point the working of iron, after which fact would the merit given to them by Bataillard, the forerunners of the Bronze Age and later of the technique of working in iron? Then, with the right word, their age in these rivers would be more than 3000 years."Other fragments from Ion Chelcea's book: "The Rudars answer, if they are asked, in much the same way: that they are not Gypsies. I saw how those in Serbia responded the same way.In addition, a new fact is noted: they believe they are descendants of Dacia, saying they are "old Romanians". I noticed the same thing at Rudarii in Muscel. In Muscel, they are believed to descend from a "Dacia" ancestor.It is curious to point out that Vaillant, speaking about the origin of the Gypsies, says among other things: "a en croire ceux-ci, ils sont Kalmouks venus de la Dsongarie: a en croire ceux-la, ils sont Scythes et probabiliment les reste des Daces vancus par Trajan." Vaillant, op. quote p. 5... P. 51-52. The immediate impression remains: "You know the Caravlahis immediately by the color of their face, which is much darker than the Serbs." T Filipescu, op. quote p 241...The Caravlahi kinsmen, if they are not Romanian in appearance, according to some authors, instead resemble more the fiddlers of the cities, than the Gypsies of Lae, although, in some places, as in Loznica, on the Bosnian border, T. Filpescu met three leite gypsies, by face and likeness, speaking Romanian, a language they consider their own. P 56: I consider the Romanians on the right side of the Danube to be inferior and do not let them drink water from a pitcher or mug, but from a jug or other vessel. P 58: In the old days, Bataillard assumed that the Gypsies would be... the forerunners of the Bronze Age in our parts, and later of the technique of working in iron, and that therefore their age in these parts would be more than 3000 years.The household tools manufactured by the Rudarii, as a technique, also seem to be quite old. 2,500-300 years old, They remind us of the age...of wood, Where did they get that the Rudarii are Gypsies?...How do they, 100% illiterate, know that they are from Dacia?... Then, among the archaic populations that still live, having a language of the native Thraco-Daco-Romanians, there is also the population of the Rudars, who represent for us those unique, paleohistoric specimens still alive among us. Older than the Gypsies and than the Romanians are the Rudarii? It was not known about them. Who among the reformers - the leaders of today or tomorrow, from us, will try to rehabilitate them, then, if they are not Gypsies?If they are not Gypsies, and are what I have shown them to be, then we would be more than duty bound to lift them up. They told me. They lamented that they are the most inconsiderate people on Romanian soil, without being guilty. Why don't you come help us? Tell the elders that we are also in the world, they lament... That we give our children to serve in the army, but that no one has ever appropriated us, that we are industrious and quiet people; that we are not Gypsies, that we are closer to You than to Gypsies, that we just don't know another language...""The Gypsies of the tent and those of the village remain. The question that arises is if we stick to the same slow assimilation process for them or if we LIFT THE TOTAL OR PARTIAL BAN. However, we notice that the problem is not the same for village Gypsies as for those in tents. The tent ones are impossible to assimilate. And even if their ASSIMILATION were to occur through who knows what MEANS, it would produce a serious disturbance in the constitution of the Romanian blood. Because of this, we are for total isolation from the Tent Gypsies. Of these, a part must be reserved for a nature park, in order not to lose the country a rare species among us. The rest do not interest us, they must be absolutely removed from the life of our people. Nowadays they could be moved somewhere in Transnistria or beyond BUG." Page 100.

La pagina 12, Ion Chelcea zice: ”Acum, dacă am face abstracție de proveniența lor indiană și dacă am rămâne la ceea ce adimitea Batailard, adevărul ar fi mai simplu, dar mai puțin întemeiat. Căci, Iliada și Odiseea, vorbesc de un popor, ”gens” – barbar – ce adoră ca zeu pe Vulcan. Poporul respectiv ar acea va ocupație de predilecție, ferăria. Un istoric antetior lui Herodot, Hellanicus de Lesbos, citat de Vivieni de St. Martin, într-un memoriu al său, spune pozitiv că Țiganii sunt traci. Firește că atunci originea Rudarilor n-ar mai părea de loc un mister pentru noi. Bazat deci pe alte mărturii de acest fel, P. Bataillard căuta originea țiganilor nu în India, cum de fapt s-a arătat, ci în Cuacaz, Asia Mică și în Tracia. Dar atunci te urmărește următoarea întrebare: cum se face că apar așa de târziu în documentele vremii, când ei ar fi trebuit că cadă în orbita lumii, mai mult sau mai puțin cunoscută a antichității? Mai ales dacă se ia ca punct de plecare prelucratul fierului, în urma cărui fapt le-ar reveni meritul dat de Bataillard, de antemergători ai epocii bronzului și mai târziu ai tehnicei lucrului în fer? Atunci, cu drept cuvânt, vechimea lor în aceste părâi, ar date de peste 3000 de ani.”

Alte fragmente din cartea lui Ion Chelcea:

”Rudarii răspund, dacă sunt întrebați, cam în acelaș fel: că nu sunt Țigani. Am văzut cum și cei din Serbia răspundeau la fel.În plus, se constată un fapt nou: se cred descendenți din Daci, spunând că sunt ”Români vechi”. Același lucru l-am constat și eu la Rudarii din Muscel. În Muscel se cred coborâtori dintr-un strămoș ”Dacia”.E curios de subliniat că Vaillant, vorbind despre originea Țiganilor, spune între altele:” a en croire ceux-ci, ils sont Kalmouks venus de la Dsongarie: a en croire ceux-la, ils sont Scytheset probablement les reste des Daces vaincus par Trajan.” Vaillant, op. cit. p. 5… P. 51-52. Impresia imediată stăruie: ”Pe Caravlahi îi cunoști imediat după culoarea feții, care e mult mai întunecată decât a Sârbilor.” T Filipescu, op. cit. p 241…Rudarii Caravlahi, dacă nu sunt Români ca înfățișare, după unii autori, seamănă în schimb, mai mult cu lăutarii de pela orașe, decât cu Țiganii de lae, cu toate că, pe alocurea, ca la Loznica, la frontier Bosniei, T. Filpescu a întâlnit trei țigănci leite, după chip și asemănare, vorbind românește, limbă ce o consideră a lor. P 56: Românii din dreapta Dunării îi consider inferiori și nu le dă să bea apă din urcior sau cană, ci din strachină sau alt vas. P 58: Pe vremuri, Bataillard a presupus că Țiganii ar fi… antemergătorii epocei bronzului în părțile noastre, și mai târziu ai tehnicii lucrului în fier și că deci, vechimea lor în aceste părți ar dat de peste 3000 de ani.Uneltele de utilitate casnică ce le fabric Rudarii, ca tehnică, par a fi și ele, destul de vechi. Vechi de 2.500-300 de ani, Ne aduc aminte de epoca…lemnului, De unde au scos atunci că Rudarii sunt Țigani?…De unde știu ei, analfabeți sută la sută, că se trag din Daci?… Atunci, printre populațiile arhaice care mai trăesc, având o limbă a băștinașilor traco-daco-romani, e și populația Rudărilor, care reprezintă pentru noi acele exemplare unice, paleoistorice încă vii printre noi. Mai vechi decât Țiganii și decât Românii sunt Rudarii? Despre ei nu s-a știut. Cine dintre reformatori – conducătorii de astăzi sau de mâine, de la noi, se va strădui să-i reabiliteze, atunci, dacă nu sunt Țigani?Dacă nu sunt Țiganiși sunt ceea ce am arătat că ar putea să fie, atunci am avea mai mult decât datoria să-I ridicăm. Mi-au spus-o. Ei s-au tânguit că sunt cei mai desconsiderați oameni de pe pământul românesc, fără să fie vinovați. De ce nu ne veniți în ajutor? Spuneți la cei mai mari și că și noi suntem pe lume, se tânguiesc ei…Că ne dăm copiii de fac armată, dar că pe noi nu ne-a împropietărit niciodată, nimeni, Că suntem oameni harnici și liniștiți; că noi nu suntem Țigani, că noi suntem mai aproape de Dvs. decât de Țigani, că doar nu știm altă limbă…”

”Rămân Țiganii de cort și cei de sat. Întrebarea care se pune e, dacă față de aceștia rămânem la acelaș proces de asimilare lentă sau dacă RIDICĂM INTERDICȚIA TOTALĂ SAU PARȚIALĂ. Observăm însă că problema nu se pune la fel pentru Țiganii de sat, ca pentru cei de cort. Cei de cort sunt imposibil de asimilat. Și chiar de s-ar produce prin cine știe ce MIJLOACE ASIMILAREA lor, ea ar produce o perturbare gravă în constituția sângelui românesc. Din această cauză, suntem pentru o izolare totală față de Țiganii de cort. Dintre aceștia, trebuesc însă rezervați o parte, pentru un parc în natură, spre a nu pierde țara o specie rară aflată printre noi. Restul nu ne interesează, trebuesc înlăturați în mod absolut din viața poporului nostru. În zilele noastre ar putea fi mutați undeva în Transnistria sau dincolo de BUG.” Pagina 100.

Ion Chelcea (head of reference in the Studies Office of the Institute, associate professor of ethnography at the University of Iasi), Gypsies from Romania, Ethnographic Monograph, CENTRAL INSTITUTE OF STATISTICS, Director Dr. Sabin Manuilă, Statistical Library Nr. 8, 1944, Publishing House of the Central Institute of Statistics, Bucharest V, Splaiul Unirii 28, 1944

Ion Chelcea (referent șef în Oficiul de Studii al Institutului, conferențiar de etnografie la Universitatea din Iași), Țiganii din România, Monografie Etnografică, IINSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ, Director Dr. Sabin Manuilă, Biblioteca Statistică Nr. 8, 1944, Editura Institutului Central de Statistică, București V, Splaiul Unirii 28, 1944

Notice that on page 57, Chelcea is BUILDING a fake Dacian history for the Rudars, continuing by FRAUD Martin Block's book about Rudari:

"But Block stops here (from where we want to go further)."Further" it could be said that there is no other way to go than to build, although a price document is in front of us, how is the "area" .

In fact, Ion Chelcea is probably the first, in the history of historical lies, to build a Dacian history of the Rudars, because...he was disturbed by the statements of the Frenchman Bataillard, who wrote that the name GYPSIES is very close to SIGINES - SINTI the Scythian tribe mentioned by Herodotus . Simply Chelcea, uses Bataillard's assumption, to invent, together with Plopșor, a Dacian origin of the Rudaris. Nowhere in the history of the Romanian Lands did the Rudarii say they were Dacians. We have serious evidence. Because Chelcea itself had the name of rudar, he first started, together with Plopșor, to build a FALSE DACIC HISTORY of the rudars, teaching the Rudars to declare themselves Dacians.

Observați că la pagina 57, Chelcea, CONSTRUIEȘTE o istorie a rudarilor, continuând fraudulos cartea lui Martin Blocck despre rudari:

”Dar Block se oprește aici(de unde vrem noi să mergem mai departe).”Mai departe” s-ar putea spune că nu se poate merge altfel, decât construi, deși un document de preț ne stă înainte, cum e”aria”.

De fapt, Ion Chelcea este primul probabil, din istoria minciunilor istorice, care construiește o istorie dacică a rudarilor, pentru că…era deranjat de afirmațiile francezului Bataillard, care a scris că numele ȚIGAN, este foarte apropiat de SIGINES SINTI– tribul scitic menționat de Herodot. Pur și simplu Chelcea, folosește presupunerea lui Bataillard, pentru a inventa, împreună cu Plopșor, o origine dacică a rudarilor. Nicăieri în istoria Țărilor Române, rudarii nu au spus că ar fi daci. Avem dovezi serioase. Pentru că Chelcea însuși avea nume de rudar, a început primul, împreună cu Plopșor, să construiască o FALSĂ ISTORIE DACICĂ a rudarilor, învățând rudarii să se declare daci.

Did the Rudars create the WOOD AGE?

It is clear, therefore, that Ion Chelcea and Plopșor, two educated Rudars, created a false hisory as Dacians for the Rudars, who, apparently, preceded the IRON AGE - created by the Roma, in Bataillard's conception (which is not far from reality, because the Scythian king Saneunos - "san" = to sharpen, in the Roma language, from the name of the Sanskrit language: "polished, sharp tongue" - discovered the technology of processing iron), and they created the WOOD AGE! But let's see what Bataillard said about the Gypsies, that he so annoyed the educated Rudars like Ion Chelcea, Plopșor, and others, that they decided to deport the Roma to Bug?

Rudarii au creat EPOCA LEMNULUI?

Este lucru clar deci, că Ion Chelcea, și Plopșor, doi rudari educați, au creat o istorie falsă de daci, care, chipurile, au precedat EPOCA FIERULUI – creată de romi, în concepția lui Bataillard (ceea ce nu este departe de realitate, căci regele scit Saneunos – ”san” = a ascuți, în limba romilor, din numele limbii Sanskrite: ”limba polizată, ascuțită”- a descoperit tehnologia de prelucrare a fierului), și au creat EPOCA LEMNULUI!

Dar să vedem ce afirma Bataillard despre țigani, de a enervat atât de tare pe rudarii educați ca Ion Chelcea, Plopșor, și alții, încât au hotârât a deporta la Bug romii?

Bataillard Paul. Sur les origines des Bohémiens on Tsiganes.. In: Bulletins de la Société d'anthropologie de Paris, II° Série. Tome 10, 1875. pp. 546-557; https://www.persee.fr/doc/bmsap_0301-8644_1875_num_10_1_3170"But I have not only negative reasons to oppose Mr. de Goeje's thesis, as if I could apply it to the entire Bohemian race; and I am thus led to give (this is the subject of the second part of my Letter) an overview of my own current ideas of the origin of the Gypsies, or rather of their existence in the south-east of Europe in very ancient times, for, without denying that they originally dwelt in India, as their language and several other indications prove, nor that they may be of the same family as the Djatts, who are perhaps Kouschites like the Bohemians, I deny that we can trace the first their migrations, and discovers, in the state of present science, no idea of ​​their appearance in the south-east of Europe (whence it is certain that they came from the West during the fifteenth century AD). I maintain that they have existed in this region, as well as in Asia Minor, in the Caucasus, and in the islands of the eastern Mediterranean, from time immemorial; and I find them there,—from the time of Herodotus, under the name of Sigynes, whose identification with the name of Gypsies, which is applied to the Bohemians throughout Eastern Europe, can cause no difficulty,—and, from the time of Homer, under the name of Sinti (Σίντίές),which is even today one of the main ethnic names that the Bohemians gave them, and the one that they keep with the most mystery... Herodotus (V, 9), after speaking of Sigynes, spread over a large country desert to the north of the Ister and which, according to him, also extends into the country of the Yeneti on the Adriatic, adds: "The Ligurians who live near Massalia call Sigynnes (Σίγύννας) merchants; but the Cypriots so call spears or javelins (dorata)." If a name other than that of Sigynes or Gypsies, but which also means spear or something similar, were still applied today to the Bohemians in the regions where the Greek language is or was in use, this unexpected translation would not, if not in fact the material proof of the identity of the ancient Sigini and the modern Gypsies, at the same time as the sought explanation of their name? But that's just what I think I found. But here allow me a remark. Being neither a linguist nor a philologist, and not wishing to appear so, I have contented myself, in my Letter, with gathering together, as the elements of a philological demonstration ... were presented to me, which seemed to me to stand out, relying on philologists to group these elements in their minds according to the rules of their more rigorous method."

”Dar nu am doar motive negative să mă opun tezei domnului de Goeje, ca putând aplica-o la întreaga rasă boemă; iar eu sunt astfel condus la da (acesta este subiectul celei de-a doua părți a Scrisorii mele) unul privire de ansamblu asupra propriilor mele idei actuale despre originea țiganilor, sau mai degrabă despre existența lor în sud-estul Europa în vremuri foarte străvechi, pentru că, fără a nega că ei au locuit inițial în India, după cum o demonstrează limba și alte câteva indicii, nici că ar putea fi ale aceeași familie ca și Djatt, care sunt poate Kouschiți ca boemii, neg că putem urmări pe urma primelor lor migrații, și descoperă, în stat știința actuală, nicio idee despre apariția lor în sud-estul Europei (de unde este sigur că au venit din Vest în timpul secolului al XV-lea d.Hr). Eu susțin că ele există în această regiune, precum și în Asia Mică, în Caucaz și în insulele din estul Mediteranei, din timpuri imemoriale; și le găsesc acolo, - de pe vremea lui Herodot, sub numele de Sigynes, a cărui identificare cu numele de țigani, care se aplică boemienilor în toată Europa de Est, nu poate provoca nicio dificultate, - și , din vremea lui Homer , sub numele de Sinti (Σίντίές), care este și astăzi unul dintre principalele nume etnice pe care boemii le-au dat, și cel pe care îl păstrează cu cel mai mult mister… Herodot (V, 9), după ce a vorbit despre Sigynes, s-a răspândit într-o mare țară pustie la nord de Ister și care se întinde, după el, și în țara Yeneților de la Adriatică, adaugă: „Ligurii care locuiesc în apropiere de Massalia îi cheamă pe Sigynnes (Σίγύννας) negustorii; dar ciprioții numesc astfel sulițele sau sulițele (dorata).” Dacă un alt nume decât cel de Sigynes sau de țigani, dar care înseamnă și suliță sau ceva apropiat, ar fi aplicat și astăzi boemienilor din regiunile în care limba greacă este sau era în uz, această traducere neașteptată nu ar fi, dacă nu în fapt dovada materială a identității vechilor sigini și a țiganilor moderni, în același timp cu explicația căutată a numelui lor? Dar tocmai asta cred că am găsit. Dar aici permiteți-mi o remarcă. Nefiind nici lingvist, nici filolog și nevrând să par a fi așa, m-am mulțumit, în Scrisoarea mea, să adun, așa cum au fost elementele unei demonstrații filologice… mi s-au prezentat, care mi s-a părut să iasă în evidență, mizând pe filologii să grupeze aceste elemente în mintea lor după regulile metodei lor mai riguroase.”

Gypsy Roma ID card – Rudar/albier non-Roma ID card

The plan of Rudar Plopșor and Ion Chelcea bore fruit, because Marshal Antonescu and Queen Maria did not allow the deportation of Roma to Bug In the article "RUDARII", published by Formula-As no. 822, in 2008, and posted on the website at with No. 1385, 27.09.2019 – 03.10.2019, we read that the Rudars from Băbeni were not deported to Bug, that Antonescu himself protected them. The Rudars confessed these things to the reporters: Dumitru Stângaciu (photo), Gheorghe Cimpoieriu, Vita Lepădatu:

Buletin de țigan – buletin de rudar/albier Planul rudarilor Plopșor și Ion Chelcea a dat roade, căci Mareșalul Antonescu și regina Maria nu a permis deportarea romilor la Bug În articolul ”RUDARII”, publicat de Formula-As nr. 822, în anul 2008, și postat pe site la cu Nr. 1385 , 27.09.2019 – 03.10.2019, citim că rudarii din Băbeni nu au fost deportați la Bug, că însuși Antonescu i-a protejat. Aceste lucruri le-au mărturisit reporterilor următorii rudari: Dumitru Stângaciu (foto), Gheorghe Cimpoieriu, Vita Lepădatu:

"And today's people also know that, during the legionary era, when thousands of gypsies were killed or taken to forced labor, no one touched them. As Antonescu himself would have said then: "No! You are the old craftsmen of the people, stay in your places!". "Gypsy" was written on the bulletins of the poor people deported to Bug. On theirs "rudar" and then "albier". They, the natives, have nothing to do with gypsies. He does not consider them inferior, he appreciates their talent in other jobs. They are outraged, however, because "politics" brought them all together, under the same name. Especially in recent years, in the "tiganiada" that appeared after the Revolution, when many were given money from certain parties to declare themselves "of Roma ethnicity". It's true, people mixed with each other, they married gypsies. Just as the Romanians did. So what? No one said that this is a sin. The old people, the "true" Rudars, today only want this: to recognize the fact that, at least "in the beginning", they were of a different race."

”Si mai stiu cei de azi ca, in vremea legionara, atunci cand au fost ucisi sau dusi la munca silnica mii de tigani, de ei nu s-a atins nimeni. Ca insusi Antonescu ar fi spus atunci: „Nu! Voi sunteti vechii meseriasi ai poporului, ramaneti pe locurile voastre!„. Pe buletinele bietilor deportati la Bug scria „tigan”. Pe ale lor „rudar” si apoi „albier”. Ei, rudarii, nu au nimic cu tiganii. Nu ii considera inferiori, le apreciaza talentul in alte meserii. Sunt revoltati insa pentru faptul ca „politica” i-a pus pe toti laolalta, sub acelasi nume. Mai ales in ultimii ani, in „tiganiada” aparuta dupa Revolutie, cand multora li s-au dat bani de la anumite partide ca sa se declare „de etnie roma”. E adevarat, oamenii s-au mai amestecat intre ei, s-au casatorit cu tigani. La fel cum au facut-o si romanii. Si ce daca? Nimeni n-a spus ca asta-i un pacat. Bătrânii, rudarii „adevărați”, vor astăzi doar atât: sa se recunoască faptul că, măcar „la origini”, ei au fost de alt neam.”

Drept de autor @ Cîrpaci Marian Nuțu.

Rewriting the history/Rescrierea istoriei

Julieta Rotaru, Elena Mariushakova, Vesselin Popov, Sofiya Zahova ("Rotaru" being, incidentally, the name of a rudar, apud Ion Calotă, "Rudarii din Oltenia, SOROS), wrote a book in English, entitled "The Wallachian Gold- Washers, Unlocking the Golden Past of the Rudari Woodworkers". in the book, Mrs. Julieta Rotaru, together with her distinguished colleagues (Ian Hanco*ck (Chair). Nadezhda Demeter, Lilyana Kovacheva, Jana Horváthová, Hristo Kyuchukov, Ion On Sunday, Tomasz Koper ✝), slip some mistakes on purpose, or not, which rewrite the history of the Rudars as BESSI - the Dacian gold exploiting tribe from ancient Dacia.

Julieta Rotaru, Elena Mariushakova, Vesselin Popov,Sofiya Zahova (”Rotaru” fiind, întâmplător, nume de rudar, apud Ion Calotă, ”Rudarii din Oltenia, SOROS), au scris o carte în limba engleză, intitulată ” The Wallachian Gold-Washers, Unlocking the Golden Past of the Rudari Woodworkers ”. În carte, doamna Julieta Rotaru, împreună cu distinșii ei colegi ( Ian Hanco*ck (Chair).

Nadezhda Demeter, Lilyana Kovacheva, Jana Horváthová, Hristo Kyuchukov, Ion Duminica, Tomasz Koper ✝), slip in some intentional or not mistakes that rewrite the history of the Rudari as BESSI – the Dacian gold mining tribe of ancient Dacia. // Nadezhda Demeter, Lilyana Kovacheva, Jana Horváthová, Hristo Kyuchukov, Ion Duminica, Tomasz Koper ✝), strecoarăniște greșeli intenționate, sau nu, care rescriu istoria rudarilor ca BESSI – tribul dacic exploatator al aurului din Dacia antică.

KARAVLAHI BLACK ROMANIANS, baptized against the historical truth "ROMA" - by historians, linguists, sociologists, anthropologists// ROMÂNI NEGRII KARAVLAHI, botezați contra adevărului istoric ”rromi” – de către istorici, lingviști, sociologi, antropologi.

In order not to be accused of racism, we quote the very passage from the book, in which it is written clearly there is the category of ROTARI Rudars, i.e. the name of his senator husband Julieta Rotaru, former Moleanu://Pentru ca să nu fim acuzați de rasism, cităm chiar pasajul din carte, în care scrie clar că există categoria rudarilor ROTARI, adică numele soțului senator al lui Julieta Rotaru, fostă Moleanu:

” Three decades after Calotă, Katalin Kovalcsik (2007) undertook fieldwork in Oltenia and Muntenia. She found four subgroups named after the products of their woodworking, thus: rotari, corzeni, and bălăreți in Oltenia and albieri (in Muntenia).”

On page 54, the distinguished collective of rewriting history, abruptly enters the fray normally traced in the laboratories of nationalist dacology, led by Marcel Courthiade, the one who wrote that "the Roma should be confused with the Rudarii, for aconquer", and, quotes Călători străini VIII 1983: 617-620, about the BESII - the Dacian tribe goldsmiths: //La pagina 54, distinsul colectiv de rescriere a istoriei, intră abrupt pe făgașul normal trasat în laboratoarele dacologiei naționaliste, conduse de Marcel Courthiade, cel care a scris că ”romii trebuie confundați cu rudarii, pentru a cuceri”, și, citează Călători străini VIII 1983: 617–620, despre BESII – tribul dacic de aurari:

” Therefore, the Dacians have been called since antiquity together Bessi “gold gatherers”, a name for gold panners in rivers and mines, because they collected gold by panning it, as evidenced by the continuation till today of this work. But the poem from Nola in Carmen , “Sed et callidos quasi in aurum conversos”, calls them very skilful, as if they completely turned it into gold. About today’s gold collectors, I will say the same thing: along with the labour, they also inherited the skill and zeal that is akin to them.”…” A learned mineralogist from the sixteenth century, who was also a member of two Academies, as well as the mine inspector for Transylvania, Samuel Köleséri junior (Köleséri 1973: 617–618),and the author of the very informed work Auraria Romano-Dacica, Cibinii, 1717, knew of a local narrative about “the Dacians [who] have been called since antiquity together with Bessi “gold gatherers”, a name for gold panners in rivers and mines, because they collected gold by panning it, as evidenced by the continuation till today of this work.” Pagina 59.

From here, on page 59, Julieta Rotaru completely rewrites the history of the Rudaris. How? On the basis of Mihail Sadoveanu's short story, "Noptile de Sânzâiene". Read://De aici, de la pagina 59, Julieta Rotaru rescrie total istoria rudarilor. Cum? Pe baza nuvelei lui Mihail Sadoveanu, ”Nopțile de Sânzâiene”. Citiți:

” In a novel based on historical realities, the very conversant classical Romanian novelist Mihaill Sadoveanu (1934: 29) records an old belief of the local Rudari that linked them to the Pechenegs. A Moldavian aristocrat fallen into poverty, of self-alleged Pecheneg origins, but suspected to have a Gypsy father, signed a contract with a French engineer for the exploitation of one of his secular forests. The local people, among which Lingurari (the name under which the Rudari are known in Moldavia), are encouraged by a forester of Pecheneg descent, to thwart the cutting down of their forest. Literary criticism has interpreted that the hero of the book is the Pecheneg people, individualised in the Gypsies sălaș (Călinescu 1941: 545–561). Sadoveanu might have had access to a local legend of the Lingurari linking themselves with the Pechenegs. This link to the past helps to show up a certain continuity in gold washing as the main occupation of certain groups within the region. It is unsurprising that the known auriferous basins also compose the map of the habitats of the gold-washers, called Aurari, Zlătari and Rudari in Wallachia; Aurari, Zlătari and Lingurari in Moldavia; Gypsies, Băieși and Lingurari in Transylvania, Rudari Gypsies in Banat.”

Sadoveanu's book can be read here://Cartea lui Sadoveanu poate fi citită aici:

The only mention of the name Pecenegi is the name of the character "Peceneaga", a forester by profession. Throughout the novel, because it is NOT a historical document, we find no reference to any historical document linking the Spooners, named incorrectly "gypsies", to Pechenegs. So the whole assumption of Julieta Rotaru is erroneous. The only mention of Gypsies related to the Pechenegs is in Hasdeu, which speak clearly of Roma://Singura menționare a numelui de Pecenegi, este numele personajului ”Peceneaga”, de meserie pădurar. În tot romanul, căci NU este document istoric, nu găsim referire la vreun document istoric care să lege lingurarii, denumiți incorect ”țigani”, de pecenegi. Deci toată presupunerea lui Julieta Rotaru este eronată. Singura menționare a țiganilor legați de pecenegi, este la Hașdeu, care vorbește clar de romi:

”Cum, cînd și de unde venit-au țiganii în Europa? Astfel povestesc ei înșiși, altfel descoperă istoria. După credința țiganilor, maica Eva ar fi trăit de-ntîi pe ascuns cu un șarpe și-i născuse un fiu, apoi, pocăindu-se, reveni la Adam și-i născu al doilea fiu. De la acest din urmă, ieșit din căsătorie legiuită, se trag oamenii cei albi; de la cel dintîi, născut din adulter, se trage vița neagră a țiganilor, care de aceea se numesc pînă astăzi în limba lor romnicel, adică fii femeii, fiindcă nu-și cunosc și nu-și recunosc petată. Istoria constată că limba țiganilor este un dialect indian, că figura lor poartă tiparul acestei origine, că însăși obiceiele lor se pot observa pînă acum în moravurile unor caste de pe țărmii Indului… În seculii VIII și IX, deja sub numele de țigani, acest popor se răspândi în Asia minoră și în Egipt și se distinse prin scandaluri sociale și religioase. Cu toate astea starea actuală a luminărilor istorice nu ne permite încă de a ridica tot vălul de pe epoca precisă a venirii lor în România, de unde apoi se răspîndiră ca niște lăcuste în toate țările Europei. Cronicele rusești menționează, amestecați la un loc cu comanii și pacinații, o populație neagră și creață, țiganii au venit în țările noastre nu de peste Dunăre, căci i-ar fi înregistrat autorii bizantini, ci de peste Nistru, din părțile lacului Caspic, de unde veniră de asem*nea comanii și pacinații. Între capii ăstora din urmă ne întâmpină un Ceghena, precum se numesc pînă astăzi țiganii în Orient, și acel Ceghena, după mărturia contimporanilor, era de un neam obscur între pacinați Numele național al țiganilor sau cingari apare lămurit în istorie pentru prima oară pe la 1250, adică tocmai în epoca comanilor și pacinaților. Aceste patru considerațiuni combinate ne acordă o certitudine istorică, vreau să zic o mare probabilitate, cum că țiganii rătăciră la noi odată cu comanii și pacinații, și apoi, rămînînd vagabonzi prin codrii României, după retragerea celorlalți barbari ai evului mediu, fură apucați, biruiți și robiți de către străbunii noștri, reveniți din Făgăraș și Maramureș. Însă cucerirea română putu să domesticească numai o mică parte din acești ”fii ai femeii”. Cei mai mulți nu încetară de a cutreiera codrii mereu pustii ai Roâniei plătind sau zicîndu-se că plătesc o dare oarecare statului și numărându-se mai mult în iluziune a fi sub dependența vel-armașului Încercările marilor Domni organizatori: Alexandru cel Bun în Moldova şi Mircea cel Mare în Valahia de a deprinde pe aceşti nomazi cu o viaţă aşezată, n-au avut alt efect afară numai că sute şi mii de ţigani emigrară în ţări străine, şi către 1420, trecând din provincie în provincie, prin dezordini, furturi, hoţie, vraje, desfrânări, se făcură cunoscuţi chiar în părţile cele mai depărtate ale Europei...." Bogdan Petriceicu Hasdeu, ”Ursita, Roman istoric”. https://www.globalinfo.ro/z/bogdan_petriceicu_hasdeu_ursita.htm

Julieta Moleanu rewrites the history of the Rudaris as descendants of the DACI, of the Bessi, in the following way, intentionally confusing the Rudari with the Zlatari Roma://Julieta Moleanu rescrie istoria rudarilor ca urmași ai DACILOR, ai bessilor, în

”A learned mineralogist from the sixteenth century, who was also a member of two Academies, as well as the mine inspector for Transylvania, Samuel Köleséri junior (Köleséri 1973: 617–618), and the author of the very informed work Auraria Romano-Dacica, Cibinii, 1717, knew of a local narrative about “the Dacians [who] have been called since antiquity together with Bessi “gold gatherers”, a name for gold panners in rivers and mines, because they collected gold by panning it, as evidenced by the continuation till today of this work.”34 The source of this information is the important Latin Christian author Paulinus Nolanus (353–431), who in turn quotes his friend Niceta, Bishop of Remesiana between 366–415 and Christian missionary in the north and south of the Danube, among the barbarians living in the region, Dacians, Bessis, Goths and Huns. In Latin medieval texts Bessi, Bisseni or Pacinacae are the ethnonyms for the Pechenegs, an extinct semi-nomadic Turkic ethnic people from Central Asia (Spinei 2003: 93). In a novel based on historical realities, the very conversant classical Romanian novelist Mihail Sadoveanu (1934: 29) records an old belief of the local Rudari that linked them to the Pechenegs. A Moldavian aristocrat fallen into poverty, of self-alleged Pecheneg origins, but suspected to have a Gypsy father, signed a contract with a French engineer for the exploitation of one of his secular forests. The local people, among which Lingurari (the name under which the Rudari are known in Moldavia), are encouraged by a forester of Pecheneg descent, tothwart the cutting down of their forest. Literary criticism has interpreted that the hero of the book is the Pecheneg people, individualised in the Gypsies sălaș (Călinescu 1941: 545–561). Sadoveanu might have had access to a local legend of the Lingurari linking themselves with the Pechenegs. This link to the past helps to show up a certain continuity in gold washing as the main occupation of certain groups within the region. It is unsurprising that the known auriferous basins also compose the map of the habitats of the gold-washers, called Aurari, Zlătari and Rudari in Wallachia; Aurari, Zlătari and Lingurari in Moldavia; Gypsies, Băieși and Lingurari in Transylvania, Rudari Gypsies in Banat.” P. 59

On page 64, Julieta Rotaru, intentionally confuses the name of the Dacians BESSI, with the name of the BOYASH Rudars, obviously, to obtain a legitimacy of the origin to the rudars as Dacians, because the rudarians declare themselves as DACIANS. // La pagina 64, Julieta Rotaru, confundă intenționat numele dacilor BESSI, cu numele rudarilor BĂIEȘI, evident, pentru a obține o legitimitate a originii rudarilor ca daci, căci rudarii se declară DACI.

” In Transylvania, where the metallurgic toponyms attest to all the three terms, “Auraria”/Abrud (Lozovan 1961: 277–285), Zlatna and Ruda, as seen in Chapter 2, the gold-washers are recorded with Latin appellations aurarifaber, aurilegi,etc. It is not known how the gold-washers self-identified themselves, though their occupational name did come to be conflated with băieși from baia ‘mine’, which denotes the miners, diggers of ores. We have quoted in Chapter 3 an expert travelogue from the sixteenth century that refers to “Bessi16 aurileguli” (Samuel Köleséri junior in Călători străini VIII 1983: 617–620). By the late nineteenth century in Transylvania aurar was a ‘jeweller’ and băieș a ‘miner’, while the verb a băi meant ‘to extract mineral from an ore’ (Frâncu and Candrea 1888: 41).”

Julieta Rotaru does not explain at all that the term BESSI is not translated anywhere, either in the Hesychios lexicon, the only ancient lexicon that preserves Dacian words, neither in other places. I found the expression KARARVES in the Scythian language, mentioned by Hesychios, who writes "that's what the Scythians say at home", and I brought it closer to the sentence gypsy KHĂRAR (A)VES – you come from home. On page 65, Julieta Rotaru, invokes the "important" synonym between the words goldsmith, rudar, and boy, from the Romanian language. What Mrs. Rotaru does not want to say at all, is that GOLDSMITHS speak the language romans, and the Rudars/Boyash don't.//Julieta Rotaru nu explică deloc că termenul de BESSI nu este tradus nicăieri, niciîn lexiconul Hesychios, singurul lexicon antic care păstrează cuvinte dacice, nici în alte locuri. Eu am găsit expresia KARARVES în limba sciților, menționată de Hesychios, care scrie ”așa spun sciții la casă”, și l-am apropiat de propoziția țigănească KHĂRAR (A)VES – de acasă vii. La pagina 65, Julieta Rotaru, invocă sinonimia ”importantă” între cuvintele zlătar, rudar, și băiaș, din limba română. Ceea ce nu vrea deloc să spună doamna Rotaru, este că ZLĂTARII vorbesc limba rromani, iar rudarii/băieșii nu.

”Importantly, in the late nineteenth century aurar means ‘goldsmith’, synonym with the archaism zlătar, and also ‘gold-washer’, synonym with the archaism rudar. In Transylvania aurar as ‘gold-digger’ was replaced by băiaș and was restricted to Romanian mineworkers.”

Proof that the BOYASH/RUDARS have been Romanians, not ROMA since the time of slavery// Dovada că BĂIEȘII sunt români, NU ROMI, încă de pe timpul sclaviei

Researcher T. G. Bulat wrote, in the Directorate of Stallion and Gypsies at the end of the century of the XVIII, appeared in the Archives of Bessarabia, year 8, no. 1, pp.3-13, that the "BOYASH/RUDARS" were Romanians, and the Gold-Diggers Gypsies were called "suglor", a term that we cannot talk about be sure if it was rendered correctly, especially since it is foreign to the Romani language, it seems with the Roma word "șucloro" - sour (diminutive from șuclo - sour) has connotation self-named, probably from a common ancestor "Sucloro" - the sour one. It can be like that "suglor" should actually be a JUKLORĂ - the dogs, the name of the Roma group, especially that in Transylvania lived a Roma tribe called KUKUIA, which in the Sanskrit language means DOG, and is the name of an Indian Dalit caste. Autonyms for Roma are patronymic, after a common ancestor, or by trades: ricinar - ursar (ricino – bear), sastriar – blacksmith (sastr – iron), rupunari – silversmith (rup – silver), kokalar – bone worker, scavenger, corbean, chicken cooper, chicken cooper, squeegee, etc…. If however, The "golden gypsies" in the document were Roma, as the name suggests "employment", is a particularly important fact. Here's the snippet about i was talking:

Cercetătorul T. G. Bulat scria, în Dregătoria armășii și țiganii la sfârșitul veacului al XVIII, apărut în Arhivele Basarabiei, an 8, nr. 1, pp.3-13 , că ”băieșii” erau rumâni, iar țiganilor aurari li se zicea ”șuglor”, un termen despre care nu putem fi siguri dacă era redat corect, mai ales că este străin de limba română, seamănă cu cuvântul rom ”șucloro” – acrișor (diminutiv de la șuclo – acru) are conotație de autonim, probabil de la un strămoș comun ”Șucloro” – cel acrișor.Se poate ca acel ”șuglor” să fie de fapt un JUKLORĂ – câinii, numele grupului rom, mai ales că în Transilvania viețuia un trib de romi numit KUKUIA, care în limba Sanskrit înseamnă CÂINE, și este numele unei caste indiene de daliți. Autonimele la romi sunt patronimice, după un strămoș comun, sau de meserii: ricinar – ursar (ricino – urs), sastriar – fierar (sastri – fier), rupunari – argintar (rup – argint), kokalar – lucrător în oase, zavragiu, corbean, găinar, răcar, ciurar, etc…. Dacă totuși, ”țiganii aurari” din document au fost romi, după cum sugerează numele de ”șuglor”, este un fapt deosebit de important. Iată mai sus fragmentul despre care vorbeam.

The document clarifies a modern social dilemma, that of the name "Boyash"/"Rudars". The Rudars of our days, if they are asked whether their ancestors worked in gathering gold, answer that no, that their only work was is woodworking. The same document classifies Gypsies by occupation, but don't confuse boys with boys. It is very interesting that the document contains precise information "the tagma of spooners: what to call rudari", "golden gypsies whom they call suglor". So it's not a matter of confusion, but that "someone" calls them "labourers" from the outside. That "someone" could only be a Roma who knew them. Interestingly, no one "calls" the spooners in the document "kashtale" - lemnari, a name that the Roma have been giving them for a long time, the spooners not knowing any Roma dialect. So the "golden gypsies" were called "šuklor" - sour, probably after the name of a common ancestor. There is no question of a confusion in the terms: the boys were Romanians, the spoonmakers were Rudari, and the goldsmiths were "suglors". Most likely, ȘUGLOR is a name of a Roma tribe, completely extinct today. The document is extremely detailed, differentiating between the gypsy categories, according to the names in use at that time, and clarifying the mystery of the origin of the boys, who were... Romanians, as is still declared today, although the document passes them to... Gypsies of the State due to the job.

Documentul clarifică o dilemă socială modernă, aceea a numelui de”băieși”/”rudarilor”. Rudarii zilelor noastre dacă sunt întrebați dacă strămoșiilor au lucrat la culegerea aurului, răspund că nu, că singura lor muncă a fost și este prelucrarea lemnului. Același document clasifică țiganii după meserii, dar nu confundă rudarii cu băieșii. E foarte interesant că documentul conține informații precise ”tagma lingurarilor: ce să numesc și rudari”, ”țiganii aurari carii numește șuglor”. Deci nu este vorba de o confuzie, ci că ”cineva” ”îi numește ”șuglor” din exterior.Acel ”cineva” nu putea fi decât un rom care-i cunoștea. Interesant că pe lingurari nu-i ”numește” nimeni în document ”kashtale” – lemnari, denumire pe care romii le-o dau de multă vreme, lingurarii neștiind vreun dialect rom. Deci ”țiganii aurari” erau denumiți ”șuklor” – acrișor, probabil după numele unui strămoș comun. Nici vorbă de o confuzie în termeni: băieșii erau rumâni, lingurarii erau rudari, iar aurarii erau ”șuglor”. Cel mai probabil, ȘUGLOR este un nume de trib rom, astăzi dispărut cu desăvârșire. Documentul este extrem de detaliat, făcând diferența între categoriile țigănești, după denumirile în uz la epoca aceea, și lămurind misterul originii băieșilor, care erau…rumâni, așa cum se declară și azi, deși documentul îi trece la…țigani ai Statului din cauza meseriei.

The Boyash are Romanians, claims Dionisie Fotino in 1818 in the History of Dacia

"Soteriu says that in the place where Abrud-baea is there would have been Patroisa, because on almost is the village of the Remănești Petrenanii country, which, according to Ptolemy, is near Saline." Footnote 1: "And today there are Goldsmiths in Wallachia, with the task of gathering the gold from Argeș, Olt, and Dâmbovița, towards the parts of Mountain. These are ROMANIANS, and especially Gypsies, from whom the Romanians are they call Baeași, and the Gypsies Goldsmiths AURARS, as well as Goldsmiths ZLATARI, with the knowledge of working metals, gold, silver and others. From ancient times, however, it can be seen that there were certain colonies, from which the names of the workers have remained until today." Dionisie Fotino, General History of Dacia, vol. I, p.66, 1818. Probably "Zlătar" - gold gypsy, from "zlata" - gold, comes from the town of Zlatna. And near Caransebeș is the village of Zlagna, this is probably where the Romani language word "e zlag" comes from - the golden earring.

Băieșii sunt români, susține Dionisie Fotino la anul 1818 în Istoria Daciei

”Soteriu zice că în locul unde este Abrud-baea ar fi fost Patroisa, fiindcă pe aproape este satul țării Remănești Petrenanii, care, după Ptolemeu, este aproape de Saline.„ Nota subsol 1: ”Și astăzi sunt Aurari în Țara Românească, cu însărcinarea de a aduna aurul din Argeș, Olt, și Dâmbovița, spre părțile de munte. Aceștia sunt ROMÂNI, și țigani mai cu seamă, din care Românii se numesc Băeași, iar Țiganii Aurari, precum și Zlătari, cu știința de a lucra metalele, aurul, argintul și celelalte. Din vechime însă se vede că erau anumecolonii, de la care au rămasu pînă astăzi numele lucrătorilor.” Dionisie Fotino, Istoria Generală a Daciei, vol. I, p.66, 1818. Probabil ”Zlătar” – țigan aurar, de la ”zlata” – aur, provine de la orașul Zlatna. Și lângă Caransebeș este satul Zlagna, de aici vine probabil cuvântul rom ”e zlag” – cercelul de aur.

The Romanian Academy KNEW! The language of the fiddling gypsies was not the Romani language, but a mixture of 5 languages! Academia Română ȘTIA! Limba țiganilor lăutari nu a fost limba rromani, ci un amestec de 5 limbi!

Yes, in "Foreign travelers about Romanian countries in the 19th century", volume 3 (1831-1840), we read, on page 760:"The language they speak is theirs and only theirs, a confused mixture of Turkish, Egyptian, Arabic, Albanian, Romanian, and Serbian, which only they understand, and which only they speak, with surprising fluency ….These slaves are all musicians, and sometimes even good ones”It is very interesting that in footnote 51, the Romanian Academy comments, very uncertainly, in the second part of the comment, that Gheorghe Sarău says that there are 5 Romani dialects, although he claims that there are only 4:"The Gypsy population of the Principality did not constitute a hom*ogeneous ethnicity, but was made up of a series of communities with historical-legal, socio-professional, and linguistic specificities. Each of these communities spoke a dialect of its own; the 5 dialects attested among the gypsy population in Romania belong to an idiom that research seems to indicate derives from the Indian language. For more details, Gheorghe Sarau, Rromii, India, and the Rromani language, Bucharest, Kriterion Publishing House, 1998."

Da, în ”Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX – lea”, volumul 3 (1831-1840), citim, la pagina 760:

”Limba pe care o vorbesc este a lor și numai a lor, o amestecătură confuză de turcă, egipteană, arabă, albaneză, română, și sârbă, pe care numai ei o înțeleg, și pe care numai ei o vorbesc, cu o volubilitate surprinzătoare….Acești robi sunt cu toți muzicanți, și uneori chiar buni”

Este foarte interesant că la notița de subsol 51, Academia Română comentează, foarte nesigur, în partea a doua a comentariului, că Gheorghe Sarău zice că sunt 5 dialecte rome, deși el susține că sunt doar 4:

”Populația țigănească din Principate nu a constituit o etnie omogenă, ci era alcătuită dintr-o serie de comunități cu specificități istorico-juridice, socio-profesionale, și lingvistice. Fiecare din aceste comunități vorbea un dialect propriu; cele 5 dialecte atestate la populația țigănească de pe teritoriul României aparțin unui idiom pe care cercetările par a-l indica derivând din limba indiană. Pentru mai multe amănunte, Gheorghe Sarău, Rromii, India, și limba rromani, București, Editura Kriterion, 1998.”

The explanation from the Dictionary of the Modern Romanian Language, 1958:

"GYPSY, -Ă, gypsies, -e, s.m. and f., adj. I.1. s.m. and f. A person belonging to a population originating in India and spread over most parts of Europe, still living in some parts in a semi-nomadic state. Expr. Blaming death on gypsies = blaming someone else. (To move) like a gypsy with a tent) = to move very often; to be fickle. To drown like a gypsy at the shore = to fail at something at the very end, to fail at the very end. 2. Person who practices one of the usual occupations of gypsies (1); fiddler, blacksmith. Expr. Every gypsy brags about his hammer, they say about those who brag about what belongs to them. He is learned like a gypsy with a hammer (or with a spark), it is said about those who are used to needs. 3 Compound: (pop.) gypsy-way = milky way. 4. Name given to a brunette person. II. (Rare) Țigănesc. – Mr., sb. Ciganin."

Notice that the Dictionary of the Modern Romanian Language has bolded meaning no. 2, and meaning no. 4, does not refer to an ethnic group, but to the complexion of a person. That is, any person, fiddler, blacksmith, or brown-skinned, can be declared a GYPSY. So, color is not ethnic character, but mother tongue. In reality, in the Romanian Countries there were also Egyptians, but also Africans/Ethiopians, in the state of slavery/slavery, called GYPSY, as the Syrian archdeacon Paul of Aleppo wrote. Moreover, we also have These things were forgotten, and now we have black "gypsies" who testify that none of their ancestors knew the gypsy language, that is, NOT EVERY BLACK IS ROMA. The term "Gypsy", according to the DEX, also means PEOPLE OF COLOR, not just ethnic. In other words, GYPSY/TSIGAN can be called ANY MAN with darker skin.

Explicaţia din Dicţionarul limbii române moderne, 1958 :

”ȚIGAN, -Ă, țigani, -e, s.m. și f., adj. I.1. s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate părțile Europei, trăind în unele părți încă în stare semi-nomadă. Expr. A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul. (A se muta) ca țiganul cu cortul) = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși ceva tocmai la sfârșit, a-și da în petic tocmai la urmă. 2. Persoană care practică una din ocupațiile obișnuite ale țiganilor (1); lăutar, fierar. Expr. Tot țiganul își laudă ciocanul, se spune despre cei ce se laudă cu ceea ce le aparține. E învățat ca țiganul cu ciocanul (sau cu scînteia), se spune despre cei deprinși cu nevoile. 3 Compus: (pop.) calea-țiganului = calea lactee. 4. Denumire dată unei persoane brunete. II. (Rar) Țigănesc. – Bg., sb. ciganin.”

Observați că Dicționarul limbii române moderne a îngroșat sensul nr. 2, iar sensul nr. 4, nu se referă la un etnic, ci la tenul unei persoane. Adică orice persoană, de meserie lăutar, fierar, sau cu de culoare cafenie, poate fi declarată ȚIGAN. Deci, culoarea nu este caracter etnic, ci limba maternă.

În realitate, în Țările Române au fost și egipteni, dar și africani/etiopieni, în starea de robie/sclavie, numită ȚIGĂNIE, așa cum scria arhidiaconul sirian Paul de Aleppo. Mai mult, avem și Aceste lucruri s-au uitat, iar acum avem ”țigani” negrii care mărturisesc că nimeni din strămoșii lor nu au știut limba țigănească, adică NU ORICE NEGRU ESTE ROM. Termenul ”Țigan”, conform DEX-ului, înseamnă și OM DE CULOARE, nu doar etnic. Cu alte cuvinte, ȚIGAN poate fi numit ORICE OM cu pielea mai închisă.

On page 54, FOOTNOTE 21, Mrs. Julieta Rotaru, writes that however, the Pechenegs were Turks, obviously they could not be those Bessi of Dacia. It is a confusion of medieval writers. // La pagina 54, NOTIȚA DE SUBSOL 21, doamna Julieta Rotaru, scrie că totuși, pecenegii erau turci, evident nu puteau fi acei bessi ai Daciei. Este o confuzie a scriitorilor medievali.

”Bessi, Bisseni or Pacinacae are in Latin medieval texts the names under which the Pechenegs are known, now an extinct semi-nomadic Turkic ethnic people from Central Asia (Spinei 2003: 93).”

It is clear that Mrs. Julieta Rotaru is rewriting the history of the Rudaris, through VISUAL ETYMOLOGY, NOT HISTORICAL LINGUISTIC, because BĂIAȘ has a clear translation from BAIA - mine, but the name of the Dacians BESSI has no translation. Plus it is a known fact from Dios Cassius, Ovidius Publius Nasso, and others, that the GETTI/DACIANS spoke the SCITHIAN language, not the Romanian language. Where would the links between the golden gypsies and the Dacians start? We saw that Dionisie Fotino clearly distinguished the Băieși, who were Romanians, from the goldsmith Gypsies, but they were mentioned in the context of the gold mining of Roman and pre-Roman Dacia. In the same way, the researcher T. G. Bulat wrote, in the Directorate of Armasii and Gypsies at the end of the 18th century, published in the Archives of Bessarabia, year 8, no. 1, pp.3-13, that the "boys" were Romanians, and the golden gypsies were called "suglor". We can provide many more proofs that the boys are Romanians, not Roma, but they are confused with Roma, because of the color of their skin.

Este limpede că doamna Julieta Rotaru rescrie istoria rudarilor, prin ETIMOLOGIE VIZUALĂ,NU LINGVISTICĂ ISTORICĂ, căci BĂIAȘ are traducere clară din BAIA – mină, dar numele dacilor BESSI nu are traducere. Plus că este fapt cunoscut de la Dios Cassius, Ovidius Publius Nasso, și alții, că GEȚII/DACII, vorbeau limba SCITĂ, nu limba română. De unde ar p*rni totuși legăturile țiganilor aurari cu dacii? Am văzut că Dionisie Fotino deosebea clar băieșii, care erau români, de țiganii zlătari, dar erau menționați în contextul exploatărilor de aur ale Daciei Romane și preromane. La fel, cercetătorul T. G. Bulat scria, în Dregătoria armășii și țiganii la sfârșitul veacului al XVIII, apărut în Arhivele Basarabiei, an 8, nr. 1, pp.3-13 , că ”băieșii” erau rumâni, iar țiganilor aurari li se zicea ”șuglor”. Mai putem aduce multe dovezi că băieșii sunt români, nu romi, dar sunt confundați cu romii, din cauza culorii pielii.

”vidi zimbriata, quam vernacula Zundram, vocat”

Jan Fridwaldszky wrote around the 1700s, that the golden gypsies from Transylvania, use their shells, which they call ȚUNDRĂ, in order to collect alluvial gold. Hașdeu introduces the word ȚUNDRĂ in the Dacian language, without knowing that it is a gypsy word, from the Sanskrit language, CHUNDRI – tail braided with hair. The Roma who passed through Greece pronounced ȚUNDRI, that CHUNDRI/CHUNGRI, because the Greek language does not have CI/CE. TUNDRA is a plural, meaning FLAKES. I know the word from the family, because my grandmother's brother, Marin, was a Romani goldsmith.

"II. About gold washing (About the ancient Dacians called "gold gatherers" because they tirelessly collected gold from the river beds. About the goldsmith Gypsies of Transylvania) They settled around the gold-bearing rivers and how it is their custom to live in tents, I I thought they were camps when I approached and first noticed these remains of the Egyptians. In the spring or autumn after the overflow of the waters, they sift the sand and wash it in the following manner: near the streams they set up their washing seats, that is, boards four or five feet long, one or two feet wide, which they place in a plane not always equally inclined, and I fit them to a greater or less inclination, as I see that the sand is mixed with more or less pebbles. I have seen seats like these, edged in front and on the sides, but not provided with any other (stop) bar, and only covered from top to bottom with a hairy cloth which they call in their language "TUNDRA" .On these, they turn over the gold sand together with the water, sometimes with baskets, sometimes with water-filled cauldrons, until almost all the finer metallic sand has been absorbed by the sedge. From the zeghe, which they sink into larger vats, they remove by repeated washings the metallic sand, and once removed they put it into the COPAE and separate it again from the ordinary sand, again pouring water over it. These children made from the bark of trees aroused my great admiration, because they prevent any loss, even unforeseen, of the gold." https://www.google.ro/books/edition/Minerologia_magni_principatus_Transilvan/2WOQUj91D6EC?hl=en&gbpv=1 "vidi zimbriata, quam vernacula Zundram, vocat" Jan Fridwaldszky 1730-1786 Minero-Logia magnis principatus Transilvaniae...seu metalia, semi- metalla, suphura, salia, lapides et aquae conscripta a Ioanne Fridwaldszky, societas Jesu sacerdote MDCCLXVII, Claudiopoli, p 33 1767, in Foreign Travels about the Romanian Countries, vol IX, Romanian Academy Publishing House, Bucharest, 1997

Jan Fridwaldszky scria prin anii 1700, că țiganii aurari din Transilvania, folosesc cojoacele lor, pe care le numesc ȚUNDRĂ, pentur a culege aurul aluvionar. Hașdeu introduce cuvântul ȚUNDRĂ în limba dacilor[1], fără a ști însă că este un cuvânt țigănesc, din limba Sanskrit, CHUNDRI – coadă împletită de păr. Romii care au trecut prin Grecia, au pronunțat ȚUNDRI, acel CHUNDRI/CHUNGRI, din cauză că limba greacă nu are CI/CE. ȚUNDRĂ este un plural, însemnând FLOCI. Știu cuvântul din familie, căci fratele bunicii mele, Marin era rom zlătar.

”II. Despre spălarea aurului (Despre vechii daci numiți ”culegători de aur” pentrru că adunau cu neobosită sârguință aurul din albia râurilor. Despre țiganii zlătari din Transilvania) Ei s-au așezat în jurul râurilor aurifere și cum este obiceiul lor să locuiască în corturi, eu am creezut că sunt niște tabere când m-am apropiat și am observat mai întâi aceste rămășițe ale egiptenilor. Primăvara sau toamna după revărsarea apelor, ei cercetează nisipul și îl spală în felul următor: lângă pârăiașe ei își instalează scaune de spălare, adică niște scânduri lungi de patru-cinci picioare, late de unul sau două, pe care le așează într-un plan nu întotdeauna egal de aplecat și le potrivesc cu o înclinare mai mare sau mai mică, după cum văd că nisipul este amestecat cu pietricele mai multe sau mai puține. Am văzut scaune de acestea, teminate cu o margine în față și pe părți, dar fără a fi prevăzute cu nici o altă bară (de oprire) și doar acoperite de sus până jos c u o zeghe păroasă pe care o numesc în limba lor ”ȚUNDRĂ”. Pe acestea, ei răstoarnă nisipul aurifer odată cu apa, ba cu coșurile, ba cu căldările umplute cu apă, până ce a fost msorbit de zeghe apropae tot nisipul metalic mai subțire. Din zeghe, pe care o afundă în hârdae mai mari, ei scot prin spălări repetate nisipul metalic și odată scos îl bagă în COPAE și îl despart din nou de nisipul obișnuit, turnând din nou apă peste el. Copile acestea făcute din coaja arborilor mi-au stârnit o mare admirație, deoarece ele previn orice pierdere, chiar neprevăzută a aurului.” https://www.google.ro/books/edition/Minerologia_magni_principatus_Transilvan/2WOQUj91D6EC?hl=en&gbpv=1 ”vidi zimbriata, quam vernacula Zundram, vocat” Jan Fridwaldszky 1730-1786 Minero-Logia magnis principatus Transilvaniae…seu metalia, semi-metalla, suphura, salia, lapides et aquae conscripta a Ioanne Fridwaldszky, societas Jesu sacerdote MDCCLXVII, Claudiopoli , p 33 1767, în Călători străini despre Țările Române, vol IX, Editura Academiei Române, București, 1997

Drept de autor @ Cîrpaci Marian Nuțu.